Coridor între două porturi dunărene: avansează pilonii peste Siret, termenul se tot rescrie

Pe harta proiectelor rutiere aflate în execuție, există câteva obiective care, prin lungimea lor modestă, ar fi trebuit să fie deja încheiate de multă vreme. Iar dintre toate, cel care ridică cele mai multe întrebări este legătura rapidă dintre cele două orașe dunărene care stau, practic, față în față: Brăila și Galați. Doi giganți industriali ai secolului trecut, cu porturi pe râul Dunăre, cu populații de câteva sute de mii de oameni fiecare, cu legături istorice și economice atât de strânse încât s-ar putea vorbi, fără exagerare, despre o singură conurbație. Și totuși, între ele, deplasarea rutieră rapidă nu există încă.

Obiectivul care urmează să schimbe această anomalie poartă denumirea tehnică de DEx12 — un drum expres cu o lungime totală de ceva peste 11 kilometri, poziționat geografic pe una dintre cele mai strategice axe din sud-estul țării. Doar 11 kilometri. Teoretic, nu ar trebui să fie o provocare. Practic, proiectul se află într-un ritm atât de lent încât a devenit deja un studiu de caz despre cum se poate rata până și o țintă aparent simplă.

Încadrarea administrativă a proiectului îl plasează în categoria coridoarelor de mare viteză aflate în execuție, iar importanța lui strategică nu este doar locală. Prin conectarea celor două porturi, DEx12 va îmbunătăți sensibil fluxurile de transport de marfă dinspre Dunăre către restul țării, va scurta timpii de deplasare pentru zecile de mii de navetiști care fac zilnic drumul și va deconecta sectorul de tranzit de traficul urban al ambelor orașe. Sunt beneficii concrete — dar care, deocamdată, rămân ipotetice.

Noi imagini, progres vizibil

Comunitatea pasionaților de infrastructură publică periodic seturi de imagini de pe șantier, iar cele mai recente ne arată stadiul la care a ajuns cel mai impresionant element al traseului: structura care traversează râul Siret. Pilonii masivi sunt deja ridicați, fundațiile profunde sunt turnate și consolidate, iar suprastructura — partea superioară care va susține calea de rulare — capătă formă de la un reportaj aerian la altul.

Construcția podurilor este, prin natura ei, mai lentă decât execuția platformei rutiere obișnuite. Fiecare element dintr-o astfel de structură — pilonii, grinzile principale, placa de beton — cere operațiuni precise, programate într-o secvență rigidă care nu admite comprimări ale calendarului. Știe orice constructor cu experiență: podurile merg în ritmul lor, iar ritmul lor nu se negociază. Problema DEx12 nu este deci că structura peste Siret avansează lent — este că întregul calendar inițial al proiectului a fost mult prea optimist.

Un an în urma calendarului

Termenul contractual original prevedea finalizarea operațiunilor pe cei 11 kilometri încă în cursul anului trecut. Realitatea actuală arată însă cu totul altceva: circulația nu este deschisă, iar o dată concretă de deschidere este încă dificil de anunțat cu certitudine. Depășirea de un an întreg pe un obiectiv de această dimensiune scurtă este un eveniment neobișnuit chiar și pentru standardele infrastructurii publice românești, obișnuite cu întârzierile cronice.

Pentru locuitorii celor două municipii, această amânare nu este o surpriză, dar rămâne una iritantă. Distanța dintre centrele orașelor este suficient de scurtă încât să pară aproape absurdă lipsa unei legături moderne, și suficient de lungă încât absența ei să producă blocaje zilnice pe drumurile existente. Navetiștii o parcurg cu greu pe actuala rută, transportatorii o evită pe cât pot, iar fluxul comercial între cele două centre rămâne blocat în logica de acum câteva decenii.

Elementul cel mai dificil: traversarea peste Siret

Este important de înțeles că nu tot traseul are aceeași complexitate. Din cei 11 kilometri, marea parte se desfășoară pe teren plat, ușor de amenajat. Ceea ce face diferența este elementul central — obiectivul de artă care trece peste râu. O asemenea structură presupune fundații foarte adânci, piloni masivi care pot rezista la viituri și la eroziunea albiei, grinzi de lungimi considerabile care trebuie transportate și montate în condiții deloc simple. Este genul de operațiune în care fiecare etapă depinde de finalizarea perfectă a celei anterioare.

Presiunea pe fondurile europene

Majoritatea obiectivului este finanțată din resurse ale Uniunii Europene, prin mecanismele dedicate investițiilor de infrastructură. Specificul acestei surse de bani este că impune calendare stricte de absorbție. Fiecare lună pierdută pe teren înseamnă, în cele din urmă, o posibilă problemă cu autoritatea de management de la Bruxelles. Nu s-a ajuns încă la discuții publice despre eșalonări sau despre dezangajarea unor sume, dar fereastra de manevră se strânge de la lună la lună.

Comparații care nu sunt mângâietoare

Situația amintește, într-o oarecare măsură, de ceea ce s-a întâmplat pe alte proiecte mai mari. Pe coridorul Pitești–Craiova (DEx6), aproape toate subdiviziunile și-au depășit termenele contractuale, uneori cu ani întregi. Pe DEx Satu Mare–Baia Mare, proiectul stă de ani buni în diverse faze ale procesului administrativ. Modelul se repetă indiferent de lungimea traseului: promisiunile comunicate cu mult fast la momentul lansării nu au de regulă o relație directă cu capacitatea reală a pieței constructorilor de a livra în timp.

Când se va circula, totuși

Răspunsul oficial la această întrebare vine cu precauție. Constructorul mai are ceva de lucru la obiectivul de artă central, iar racordurile cu rețeaua existentă de drumuri naționale impun încă finisări. Dacă nimic neprevăzut nu intervine — și, să recunoaștem, în infrastructura românească surprizele sunt aproape o regulă —, deschiderea circulației ar putea avea loc în a doua parte a anului. Dar nimic nu este garantat.

Între timp, cetățenii celor două municipii dunărene continuă să parcurgă vechile rute, blestemând semafoarele și cozile la fiecare oră de vârf. Un coridor care „trebuia” să fie gata cu mult timp în urmă rămâne, pentru un interval încă incert, o simplă promisiune afișată pe panourile ruginite de la marginea drumurilor actuale. Infrastructura noastră funcționează după propriul său calendar — iar acel calendar nu s-a potrivit niciodată cu al celor care ar trebui să o folosească.