Bugetul Programului Saligny scade sub jumătate față de 2025
Programul național de investiții Anghel Saligny, creat ca principalul vehicul pentru finanțarea infrastructurii de bază din comunitățile rurale și din orașele mici, intră în 2026 într-o perioadă de austeritate vizibilă. Alocările pentru anul curent sunt considerabil mai mici decât cele din exercițiul precedent, iar tendința pare să se mențină până în 2028. Pentru primarii care se bazau pe acești bani pentru a asfalta ulițe, extinde rețele de apă sau construi poduri peste pâraie, vestea este departe de a fi confortabilă.
Instituția care gestionează programul — Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației — își anunță prioritățile pentru intervalul 2026-2028 în cheia unei restructurări mai ample. În declarațiile oficiale, accentul cade pe reformele din urbanism, pe modernizarea legislației din construcții și pe politica de locuire. Traducerea în limbaj practic este simplă: banii disponibili sunt redirecționați către componente cu termene angajate prin PNRR și prin programele cu finanțare europeană.
Pentru programul Saligny, efectul direct este o diminuare a fondurilor la mai puțin de jumătate din volumul alocat în anul anterior. Este o scădere suficient de severă încât să pună în dificultate nu doar demararea unor obiective noi, ci și continuitatea celor deja contractate. Proiectele semnate pe mai mulți ani depind de transferurile anuale din bugetul de stat, iar o reducere bruscă poate duce la blocaje, penalități sau chiar rezilieri.
Primăriile mici sunt cele mai expuse. Pentru o comună care își finanțează rețeaua de canalizare pe Saligny, orice întârziere în plăți poate însemna oprirea șantierului, pierderea constructorului și repornirea procedurii de la zero. În unele cazuri, autoritățile locale au luat credite pentru cofinanțare și se pot regăsi în situația de a plăti rate pentru investiții care nu se mai mișcă din loc. Este un risc sistemic pe care Ministerul trebuie să îl gestioneze cu atenție.
De partea cealaltă, argumentul guvernamental pune accent pe eficiență și pe necesitatea de a concentra resursele în programe cu standarde clare de performanță. PNRR-ul, cu termenele sale stricte și cu verificările periodice ale Comisiei Europene, are prioritate operațională. Programele cu bani europeni din Coeziune 2021-2027 completează peisajul, iar banii naționali trebuie să susțină restul. Într-un exercițiu matematic brutal, Saligny pierde.
Programul a fost criticat, încă de la lansare, pentru criteriile de eligibilitate vagi și pentru concentrarea fondurilor în anumite județe. Acum, lipsa resurselor adaugă o nouă dimensiune problemei. Dacă reformele promise vor reuși să compenseze golul — prin reguli mai clare, prin parteneriate public-private sau prin accesul mai facil la fonduri europene — programul ar putea supraviețui într-o formă redusă, dar funcțională. Dacă nu, 2026 riscă să fie anul în care comunitățile mici ale României învață din nou că promisiunile bugetare au o durată de viață scurtă.