ARACO cere Guvernului măsuri urgente: sectorul construcțiilor vede primele semne de blocaj

Sectorul construcțiilor din România, unul dintre motoarele economice majore ale țării, dă primele semne vizibile de oboseală. Firmele care execută infrastructura — de la autostrăzi la căi ferate, de la drumuri locale la clădiri publice — încep să semnaleze probleme structurale care, dacă nu sunt abordate rapid, pot duce la un blocaj pe scară largă.

Patronatul constructorilor ARACO (Asociația Română a Antreprenorilor din Construcții) a transmis un apel urgent către Guvernul României. Poziția organizației este clară: fără intervenții rapide, piața internă riscă să alunece într-un efect de domino care ar afecta nu doar firmele mari, ci și zecile de mii de subcontractanți, furnizori și angajați care depind de sănătatea acestui sector.

Ce vede ARACO pe teren

Realitatea din zilele noastre este greu de ignorat. Încetinirea economiei globale și regionale începe să afecteze direct proiecțiile bugetare ale statului român. În paralel, predictibilitatea investițiilor publice s-a redus sensibil, iar fluxurile de plată către antreprenori suferă întârzieri care, în unele cazuri, depășesc două-trei luni. Când banii nu ajung la timp, efectele se propagă rapid prin toate nivelurile lanțului de aprovizionare.

Mai multe proiecte mari au fost fie suspendate, fie reprogramate cu termene extinse. Unele șantiere își reduc treptat activitatea — nu pentru că nu ar exista intervenții de executat, ci pur și simplu pentru că mecanismul financiar care ar trebui să susțină continuitatea nu funcționează la parametri corespunzători. Constructorii mari mai pot absorbi șocul câteva luni, folosindu-și rezervele de lichiditate. Firmele medii și mici, însă, nu au acest lux.

Problema este sistemică. În lanțul clasic al unui șantier, antreprenorul general primește decontarea de la beneficiar (statul, în marea majoritate a cazurilor), apoi distribuie banii către subcontractanți, care la rândul lor plătesc furnizorii de materiale și forța de muncă. Dacă veriga de la vârful lanțului întârzie plata cu trei luni, efectul se amplifică spre bază: subcontractanții încep să aibă datorii, furnizorii refuză să mai livreze pe credit, muncitorii cer salariile care nu vin.

Rezultatul final? Șantierele încetinesc sau se opresc complet. Nu pentru că nu ar fi nevoie de ele, ci pentru că angrenajul financiar s-a gripat.

Consecințele unui blocaj în construcții ar fi severe pentru economia României. Sectorul contribuie cu o pondere semnificativă la PIB, angajează direct sau indirect sute de mii de persoane și antrenează consumuri în multe alte domenii (ciment, oțel, echipamente, transport, servicii tehnice). O frânare bruscă ar avea impact nu doar asupra infrastructurii, ci asupra tuturor indicatorilor economici principali.

Mai grav, întârzierile riscă să afecteze termenele stabilite în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), cu consecințe directe asupra absorbției de fonduri europene. Unele obiective trebuie finalizate până la date ferme, iar un blocaj prelungit ar putea transforma banii europeni angajați în sume pierdute. Ceea ce, în contextul actual, ar fi ultimul lucru de care România are nevoie.

ARACO propune măsuri concrete: accelerarea decontărilor la proiectele în derulare, clarificarea calendarului bugetar pentru următoarele luni, mecanisme rapide de compensare pentru întârzierile deja acumulate și un dialog direct între Guvern și reprezentanții sectorului pentru evitarea unui colaps în lanț.

Situația amintește, într-o oarecare măsură, de ceea ce s-a întâmplat în 2008-2010, când o criză economică externă combinată cu probleme interne a lăsat zeci de șantiere abandonate ani de zile. Nimeni nu-și dorește repetarea acelei experiențe — mai ales acum, când infrastructura României este în plină fază de recuperare istorică. Guvernul are, așadar, o decizie de luat. Rapid.