Sertarul administrației: Dimex 2000 așteaptă semnătura pe un acord de 40 mil. EUR

Sectorul construcțiilor rutiere din țara noastră oferă, aproape săptămânal, studii de caz despre cum funcționează (sau nu) procedurile publice. Unul dintre episoadele recente are în centru firma Dimex 2000, nume familiar pentru oricine urmărește listele scurte ale marilor achiziții rutiere derulate în țară, și o instituție achizitoare care, aparent, tratează calendarul cu un calm sfidător.

Fapte: două pachete, o singură așteptare

Compania a fost desemnată ofertant preferat pe două pachete dintr-o licitație care vizează atât proiectarea, cât și realizarea efectivă a lucrărilor de modernizare pe o arteră la nivel județean. Valoarea însumată a celor două componente depășește pragul de 40 mil. EUR — o sumă care, raportată la segmentul drumurilor județene, este departe de a fi neglijabilă. În acest context particular, vorbim de unul dintre cele mai mari proiecte județene contractate în ultima perioadă pe teritoriul respectiv.

După ce rezultatele evaluării au devenit publice, după ce termenele pentru eventuale contestații au expirat și după ce dosarele au trecut prin verificările uzuale, a urmat perioada în care — legal — acordul ar fi trebuit să fie parafat. În loc să se întâmple asta, pur și simplu nu s-a întâmplat nimic. Documentele stau, semnăturile lipsesc, iar constructorul își pierde zilele între telefoane și adrese oficiale. Într-un final, firma a decis să facă pasul explicit: a transmis o solicitare formală către beneficiarul lucrărilor prin care cere, simplu și direct, finalizarea procedurii administrative de parafare a acordului.

O boală cronică a achizițiilor publice

Tergiversarea semnării contractelor este una dintre maladiile recurente ale sistemului românesc de achiziții publice. Pe hârtie, legislația prevede termene ferme după expirarea perioadei de contestație — câteva săptămâni, în cel mai rău caz. În realitate, aceste termene se transformă cu ușurință în luni de zile, iar în cazurile extreme, ofertantul câștigător ajunge să aștepte mai mult până la semnare decât a așteptat inițial pentru rezultatul evaluării dosarului.

Motivele invocate, atunci când sunt invocate, variază de la pretexte birocratice („nu avem cvorum pe comisia internă”) până la explicații financiare („așteptăm confirmarea suplimentară a creditelor de angajament”). Indiferent de motivul real, efectul este același: un constructor pregătit să intre pe șantier nu poate să înceapă activitatea, iar planificarea întregului proiect se erodează treptat.

Costurile ascunse ale întârzierilor

Impactul economic al acestor pauze administrative este semnificativ. Între momentul declarării preferințelor și cel al parafării efective, prețurile la ciment, oțel și asfalt oscilează continuu — adesea în sus. Echipele mobilizate inițial rămân fără alocare, iar firma își pierde marja de siguranță financiară calculată în oferta originală. Cu fiecare lună pierdută, capacitatea de a respecta termenul contractual devine mai fragilă.

În plus, există un efect negativ și la nivelul imaginii pieței. Investitorii străini care analizează intrarea pe sectorul românesc de construcții observă asemenea episoade și își ajustează strategiile. Firmele locale mai mici, neobișnuite cu astfel de întârzieri, pot abandona total competiția, ceea ce reduce pe termen lung diversitatea participanților.

Poziționarea drumurilor județene în peisaj

Un pachet de peste 40 mil. EUR dedicat modernizării unui drum județean reprezintă, în sine, o știre importantă la nivel local. Rețeaua drumurilor județene din țară rămâne, din păcate, segmentul cel mai neglijat al infrastructurii publice de transport — uneori într-o stare mai precară decât a drumurilor comunale, care au beneficiat în ultimii ani de finanțări prin Programul Anghel Saligny. Un drum județean modernizat temeinic reprezintă, pentru comunitățile deservite, o mică revoluție.

Pentru comparație, alte proiecte similare din aceeași categorie au avut termene efective de execuție între 24 și 30 de luni. Fiecare lună consumată în faza de parafare se scade, în final, din perioada reală alocată execuției — iar uneori chiar din calitatea lucrărilor, dacă firma este nevoită să grăbească anumite etape pentru a respecta termenul final.

Concluzie provizorie

Dimex 2000 nu cere altceva decât să i se aplice procedura pe care chiar instituția achizitoare a pus-o în mișcare. Rămâne de văzut dacă beneficiarul va răspunde la timp sau dacă vom asista la un nou episod în serialul interminabil al pachetelor care stau în sertare luni de zile. Până atunci, drumurile județene continuă să se degradeze — iar calitatea lor, cu sau fără semnătura cuiva la registratură, nu așteaptă pe nimeni.