Centura Comarnic trece pragul de 70%: constructorul Frăsinul intră pe finalul șantierului
Pe Valea Prahovei, traficul a fost, de zeci de ani, o problemă fără soluție clară. Mii de autoturisme și camioane traversează zilnic localitățile dispuse liniar pe DN1, creând blocaje care pot dura ore în perioadele de weekend și cozi care ajung la zeci de kilometri în vacanțele școlare. Unul dintre cele mai afectate puncte este Comarnicul, orașul dispus în formă alungită, unde traficul de tranzit și viața cotidiană a localnicilor se ciocnesc pe aceeași carosabil. Tocmai de aceea, Centura Comarnic a devenit un proiect-simbol pentru descongestionarea Văii Prahovei.
Pe hârtie, ocolirea are aproximativ 8 kilometri și figurează în categoria variantelor ocolitoare aflate în execuție în România. Traseul traversează un relief deloc prietenos, cu versanți, văi și riscuri geotehnice care au cerut soluții tehnice specifice, incluzând structuri de susținere, poduri și consolidări pe zone sensibile. Constructorul acestor lucrări este Frăsinul, o firmă cu experiență pe proiecte similare din zona de sud și vest a țării.
Ultima raportare indică un moment cu greutate pentru parcursul proiectului: stadiul fizic al intervențiilor a atins pragul de 70%. Este o valoare semnificativă, mai ales raportat la complexitatea terenului, și marchează trecerea proiectului din zona „în derulare” în zona „aproape de finalizare”. La acest nivel de avans, accentul se mută de pe structurile masive către finisaje, sisteme de drenaj și pregătirea pentru asfaltare.
Constructorul își concentrează acum eforturile pe două fronturi complementare. Primul îl reprezintă finalizarea structurilor majore — poduri și pasaje care reprezintă, pe un traseu montan, partea cea mai laborioasă a oricărei lucrări rutiere. Al doilea este relocarea utilităților care intră în conflict cu carosabilul: conducte de apă, rețele de gaz, cabluri electrice și de telecomunicații. Este o operațiune invizibilă publicului, dar critică: fără ea, centura nu poate fi predată.
Relocările sunt, de altfel, cauza principală a întârzierilor pe multe proiecte de infrastructură din România. Acordurile cu operatorii de utilități, autorizările necesare și lucrările efective de mutare pot consuma luni de zile, iar constructorul nu poate avansa pe frontul său decât după ce totul este curat în subsol.
Cu 70% stadiu fizic raportat, perspectiva deschiderii ocolirii până la finalul anului 2026 devine un scenariu plauzibil, deși nu garantat. Finalul oricărui șantier montan vine cu surprize — ploi intense, alunecări de teren, probleme de recepție. Pe aceeași categorie de proiecte, Centura Bușteni–Azuga, tot pe Valea Prahovei, are 12 kilometri și înregistrează un ritm similar, ceea ce sugerează că, până la urmă, traficul de pe DN1 ar putea primi nu unul, ci două respiro majore în anii care urmează.
Pentru șoferii care parcurg frecvent Valea Prahovei, diferența se va vedea în timpul de traversare a zonei Comarnic — din două ore pe weekend în 20 de minute pe ocolire. Dacă acest scenariu se va confirma, Frăsinul își va adjudeca nu doar un contract bine executat, ci și o porție consistentă din gratitudinea celor blocați, azi, în coloane.