Maramureșul respiră: ocolitoarea reședinței județene ajunge în faza competitivă
Dintre județele cu poveste grea în privința infrastructurii rutiere, Maramureș ocupă un loc simbolic. Regiunea a rămas, vreme îndelungată, oarecum izolată de restul Transilvaniei din cauza reliefului, a lipsei unei rețele moderne și a unui ritm investițional modest. Reședința județeană, municipiu cu peste o sută de mii de locuitori, trăiește zilnic consecințele: traficul de tranzit cu camioane grele care leagă zona minieră și forestieră de restul țării traversează fără alternativă arterele principale urbane, blocând bulevardele în orele de vârf și lăsând în urma lui zgomot, praf și nervi.
Soluția la acest amestec neplăcut poartă un nume din familia centurilor ocolitoare aflate în procedură publică și figurează în planurile administrației centrale de aproape două decenii. Vorbim despre ocolitoarea reședinței județene, o șosea rapidă gândită să preia fluxul de tranzit dinspre exterior, permițând orașului să respire din nou la propriu. După ani de amânări, reconsiderări și dezbateri privind traseul exact, proiectul tocmai a intrat în faza competitivă a procedurilor publice.
Ce s-a deschis, de fapt
Procedura de achiziție a fost deschisă oficial, iar prima fază se concentrează pe realizarea unui segment cu lungimea de 19,68 km, cu parametri tehnici proiectați pentru o viteză maximă de rulaj de 100 km/h. Valoarea estimată a investiției depășește 1,2 miliarde de lei, o sumă care reflectă atât complexitatea tehnică a traseului (versanți, pâraie, treceri peste căi ferate) cât și standardele moderne la care obiectivul a fost gândit.
Categoria tehnică aleasă — șoseaua rapidă — merită o scurtă explicație. Este o clasă aflată între ruta națională clasică și autostradă: două benzi pe sens, acces controlat prin puncte stabilite, viteză permisă mai mare decât pe o arteră obișnuită, dar fără caracteristicile costisitoare ale unei autostrăzi (separare totală a sensurilor, noduri exclusiv denivelate, standarde dimensionale complete). Pentru o ocolitoare urbană, formatul este aproape ideal: oferă fluidizare reală fără să necesite investiția colosală a unui obiectiv autostradal.
De ce e necesar
Reședința maramureșeană aflată în discuție face parte din lista relativ lungă a orașelor mari din țară care, până la această dată, nu beneficiază de o legătură ocolitoare funcțională. Traficul de tranzit — în special cel generat de vehiculele grele care leagă bazinele Transilvaniei de nord de restul țării — traversează direct zona urbană, blocând arterele principale, sporind poluarea și crescând riscul de accidente. Locuitorii care trăiesc pe bulevardele principale pot confirma, fără ezitare, că liniștea nu este o caracteristică a cartierelor lor.
Pe hârtie, investiția de 1,2 mld lei pare substanțială. Pentru aproape douăzeci de kilometri de șosea rapidă construiți în condițiile unui teren complicat, cifra este însă una realistă. Alte ocolitoare cu dimensiuni comparabile au avut bugete similare, iar condițiile tehnice locale sunt, de regulă, cele care fac diferența între un preț rezonabil și unul exagerat.
Calendarul probabil
Lansarea procedurii este, firește, doar primul pas dintr-un proces care va consuma luni bune de zile. Urmează depunerea dosarelor, evaluarea lor tehnică și financiară (inclusiv solicitările de clarificări, care la asemenea anvergură nu lipsesc niciodată), contestațiile aproape inevitabile adresate CNSC, parafarea acordului cu câștigătorul, obținerea autorizațiilor, finalizarea transferurilor de teren și, abia apoi, execuția propriu-zisă. Calendarul realist pentru circulația pe ocolitoare se întinde, cel mai probabil, pe patru-cinci ani de acum încolo.
Context regional
Situația amintește de Centura Zalău, aflată în execuție, și de Centura Oradea, deja mult mai avansată pe amplasament. Modelul ocolitoarelor din nord-vestul țării este relativ consistent: proceduri administrative care se lungesc, dar execuții relativ rapide odată ce amplasamentul pornește efectiv. Spre comparație, în sudul țării, termenele au tendința să se întindă indefinit, cu amânări care se succed ca episoadele unei serii neîntrerupte.
Pentru locuitorii zonei, simplul fapt că proiectul a ajuns la momentul competitiv este o veste care merită sărbătorită — cu măsură, dar sărbătorită — mai ales după atâția ani de așteptare. Rămâne de urmărit cât de repede vor fi parcurse etapele administrative și dacă antreprenorul desemnat va găsi, în perioada următoare, contextul necesar pentru a înainta rapid. Zona nordică are răbdare. Dar nici răbdarea nu e infinită, iar primii kilometri reali pe teren vor fi, fără discuție, cei mai așteptați.