Garnituri pe hidrogen: acordul pică fix când USR preia ministerul
Ideea introducerii tracțiunii pe hidrogen pe liniile feroviare neelectrificate din România a fost prezentată drept un salt tehnologic major pentru sectorul de transport pe șine. Garniturile alimentate cu celule de combustie aveau menirea să înlocuiască dieselul pe rutele regionale, reducând emisiile și modernizând un parc de material rulant aflat la vârsta pensionării.
Trei ani mai târziu, dosarul se închide fără nicio garnitură achiziționată, iar momentul abandonului conține o doză consistentă de ironie politică.
Procedură abandonată în prima zi de mandat
Acordul dintre CFR Călători și producătorul selecționat nu va mai primi semnăturile necesare. Vestea a apărut exact în ziua în care Radu Miruță a preluat interimatul la conducerea Ministerului Transporturilor — adică tocmai formațiunea care promovase cu cel mai mult entuziasm întregul demers, prin intermediul fostului responsabil al portofoliului.
Coincidența cronologică alimentează întrebări legitime: abandonul reprezintă rezultatul unei evaluări tehnice nefavorabile, descoperirea unor vicii juridice în procedură ori pur și simplu o recalibrare politică a priorităților?
Aproape trei ani de licitații și contestații
Din momentul includerii în două mecanisme europene distincte de finanțare, achizitia garniturilor cu hidrogen a parcurs un traseu administrativ accidentat. Fiecare rundă de evaluare a ofertelor a atras contestații din partea competitorilor eliminați, iar clarificările tehnice solicitate au dilatat calendarul peste orice estimare inițială. Specificul tehnologiei — încă în stadiu de maturizare pe piața continentală — a complicat suplimentar definirea cerințelor și comparabilitatea ofertelor.
Rezultatul net: fonduri europene blocate, capacitate administrativă consumată pe sute de pagini de documente și zero unități de material rulant livrate către operatorul feroviar.
Consecințe și precedente
Abandonul ridică problema redirectionării resurselor financiare deja angajate. Dacă sumele nu pot fi redirecționate rapid spre alte achiziții eligibile — rame electrice clasice, de exemplu — există riscul pierderii definitive a unei părți din finanțarea europeană.
Episodul face ecou cu dificultățile repetate din achizițiile de material rulant ale CFR Călători, inclusiv disputa privind ramele PESA, unde decontarea facturilor a generat controverse de zeci de milioane de euro. Sectorul feroviar românesc demonstrează, din nou, că distanța dintre declarația de intenție și garnitura pe peron rămâne imensă.
Ce lasă în urmă dosarul hidrogenului este un inventar de lecții scumpe despre suprapunerea ambițiilor politice peste realitățile procedurale și tehnice. Călătorii de pe liniile neelectrificate vor continua să urce în aceleași automotoare diesel uzate, iar promisiunea trenului verde rămâne, deocamdată, exact acolo unde a pornit: pe hârtie.