ARF fără conducere: Claudiu Mureșan pleacă după 5 luni
Portofoliul de contracte al Autorității pentru Reformă Feroviară (ARF) însumează miliarde de lei — proiecte strategice alimentate din PNRR, POIM și alte mecanisme europene, toate cu termene strânse și consecințe financiare majore în caz de nerespectare. Instituția coordonează, practic, viitorul transportului pe șine din România.
La timonă, Claudiu Mureșan a stat mai puțin de o jumătate de an. Instalat pe 10 decembrie 2025 în locul predecesorului Mihai Barbu, Mureșan — deținător al rangului de secretar de stat, afiliat politic PSD — și-a înaintat demisia luni dimineață, pe 27 aprilie 2026.
Motivație politică, nu instituțională
Plecarea nu are legătură cu vreun audit intern sau performanța organizației. Contextul este exclusiv partizan: liderul PSD Sorin Grindeanu a cerut tuturor secretarilor de stat din aparatul guvernamental să pună funcțiile la dispoziție. Mureșan s-a conformat directivei de partid, lăsând ARF temporar acefală într-un moment delicat al calendarului investițional.
Rotația accelerată la vârful ARF a devenit aproape un reflex al ciclurilor electorale și remaniatorii. Fiecare nouă numire resetează, cel puțin parțial, relațiile instituționale, prioritățile și dinamica negocierilor cu firmele contractante. Pentru o entitate care pilotează acorduri complexe, cu orizonturi de executare pe mai mulți ani, instabilitatea decizională cronică produce efecte tangibile.
Miza reală: proiecte feroviare în faze critice
ARF supervizează achiziții esențiale pentru modernizarea rețelei de căi ferate. Printre cele mai sensibile se numără coridoare precum Cluj–Episcopia Bihor sau Brașov–Sighișoara (166 km), proiecte cu bugete substanțiale și jaloane europene iminente.
Pe lotul Poieni–Aleșd, de exemplu, cursa împotriva ceasului pentru atingerea obiectivelor PNRR până în august 2026 este deja tensionată. Un vid la conducerea ARF, fie și temporar, riscă să încetinească aprobările administrative de care depind aceste amplasamente.
Succesorul lui Mureșan nu a fost încă anunțat. Stabilitatea viitorului titular și capacitatea acestuia de a gestiona un portofoliu atât de complex vor determina dacă proiectele feroviare își mențin ritmul sau pierd din nou teren prețios în fața termenelor europene. Până atunci, contractele există pe hârtie — cine le coordonează efectiv rămâne o necunoscută.