A3 Ploiești–Brașov: CNIR pregătește rezilierea și o penalitate record

Autostrada București–Brașov, unul dintre proiectele-fanion aflate în faza de licitație și execuție de decenii, se află într-un moment critic. După ani de așteptare, schimbări de trasee, promisiuni politice și câteva lansări spectaculoase ale lucrărilor, tronsonul Ploiești–munte — adică segmentul care urcă de la câmpie către Valea Prahovei — riscă să devină subiectul unei rezilieri unilaterale.

Compania Națională de Investiții Rutiere (CNIR), beneficiarul lucrărilor, a transmis că a ajuns la punctul în care răbdarea s-a epuizat. Instituția achizitoare analizează denunțarea contractului cu antreprenorul responsabil de execuția tronsonului și aplicarea unei penalități record — pedeapsă financiară care, în cazul contractelor de autostradă, se măsoară în milioane de euro.

Motivele? Nu sunt greu de ghicit. Întârzieri cronice față de graficul contractual, ritm de execuție sub așteptări, probabil și probleme cu subcontractanții sau cu aprovizionarea de materiale. Orice reziliere unilaterală se bazează, de regulă, pe o acumulare de nereguli documentate, nu pe un singur incident. CNIR nu rezilează din capriciu — face asta atunci când dosarul arată că situația nu mai este recuperabilă.

Consecințele unei rezilieri sunt departe de a fi banale. În primul rând, ar trebui reluată procedura de licitație, cu tot ce înseamnă asta: caiet de sarcini, clarificări, ofertare, evaluare, eventuale contestații la CNSC. Practic, un an întreg pierdut în cel mai bun scenariu. În al doilea rând, apar litigiile — constructorul rezilat va contesta decizia, iar instanțele au ultimul cuvânt. Și al treilea lucru, poate cel mai grav: lucrările deja executate trebuie inventariate, evaluate și, dacă e cazul, preluate de noul antreprenor. Nu e niciodată un proces curat.

Pentru un proiect ca Autostrada București–Brașov, care face parte din categoria marilor autostrăzi românești aflate în licitație, orice lună pierdută înseamnă zeci de mii de șoferi suplimentari blocați pe DN1 între Ploiești și Brașov. Valea Prahovei este, pe timpul verii și al iernii, una dintre cele mai aglomerate artere din țară, iar ocolul prin Cheia sau prin Sinaia nu e o soluție — e o pedeapsă.

Amenințarea cu rezilierea poate însemna două lucruri diferite. Prima ipoteză: CNIR s-a decis deja că nu mai are încredere în constructor și se pregătește pentru despărțire definitivă. A doua ipoteză: este un semnal de alarmă strategic, destinat să oblige antreprenorul să-și regândească prioritățile și să accelereze ritmul. În practica administrației publice românești, ambele scenarii sunt plauzibile.

Situația amintește de ceea ce s-a întâmplat pe Centura Metropolitană Cluj, unde după multiple litigii și rezilieri s-a ajuns la a patra licitație — un parcurs pe care nimeni nu și-l dorește pentru o autostradă strategică. Modelul, din păcate, este deja cunoscut: când relația beneficiar-constructor se deteriorează, rezultatul este întârzierea investiției cu ani de zile și pierderi bugetare substanțiale.

Pentru milioanele de români care folosesc traseul București–Brașov, fie pentru navetă, fie pentru turism, fie pentru transportul de marfă, situația actuală este frustrantă aproape fizic. Autostrada promite soluția de când suntem copii. Fiecare generație a primit-o ca promisiune, fiecare generație a așteptat-o, iar acum asistăm la încă un capitol din acest serial românesc tipic.

Rămâne de urmărit dacă CNIR va trece de la amenințare la acțiune, dacă antreprenorul va reacționa în ultimul moment cu măsuri concrete sau dacă vom asista la un nou episod de „contract reziliat” în istoria acestui proiect. Valea Prahovei are nevoie de autostradă. Rapid. Ieri, de fapt.