Coridorul Capitală–Teleorman bifează avizul de mediu, mai are trei filtre de trecut

În cursa lentă a marilor proiecte rutiere pe care România le trasează pe hârtie, există o categorie deseori ignorată: coridoarele aflate între faza de studiu de fezabilitate și cea de licitație reală. Nu sunt încă șantiere, dar nici nu mai sunt simple schițe. Ele există într-un fel de limbo administrativ, unde fiecare săptămână adusă în plus la calendar înseamnă, de fapt, un pas concret spre realitate. Legătura dintre Capitală și Alexandria este exact un asemenea obiectiv.

Proiectul acestui coridor își propune să lege Bucureștiul de municipiul reședință al județului Teleorman, descărcând simultan două drumuri naționale suprasolicitate: DN6, care astăzi asigură legătura spre sud-vestul țării, și DN65, care face conexiunea între Pitești, Slatina și zona aflată la sud de Dunăre. Ambele sunt aglomerate la limita suportabilității, în special duminica seara și lunea dimineața, când navetiștii care traversează județele învecinate blochează intrările Capitalei.

Cu o extindere anticipată de câteva zeci de kilometri — în funcție de varianta finală a traseului — obiectivul nu este printre cele mai lungi din rețeaua planificată, dar importanța lui este disproporționat de mare. Zona de sud a țării are, în această clipă, un deficit cronic de infrastructură rutieră modernă, iar un coridor către Alexandria ar schimba, pur și simplu, geografia deplasărilor din regiune. Discuțiile despre el durează de ani de zile, cu reluări și ajustări — dar acum pare că avansează.

Filtrul administrativ cel mai grav: avizul de mediu

Printre obstacolele care blochează frecvent proiectele mari rutiere, cel legat de protecția mediului este de departe cel mai complex și, adesea, cel mai scump. Documentația necesară include studii de impact, evaluări de biodiversitate, analize ale zonelor protejate traversate, planuri de compensare ecologică, consultări publice cu comunitățile afectate. Nu este un simplu aviz birocratic, ci o procedură care poate dura luni sau ani, în funcție de sensibilitatea zonei.

Dosarul acestui coridor tocmai a parcurs pasul respectiv. Autoritatea de mediu competentă a emis documentul care certifică faptul că proiectul respectă cerințele privind protecția naturii și a populației locale. Cu această hârtie obținută, povara administrativă scade considerabil — nu dispare, dar greutatea principală a trecut. Nu este ultimul filtru, dar este unul dintre cele mai grele, iar parcurgerea lui cu succes deblochează discuțiile despre etapele care urmează.

Ce mai urmează, pas cu pas

Drumul până la momentul în care vom vedea utilajele pornind la un astfel de obiectiv este, în continuare, presărat cu verificări instituționale. Următorul filtru este analiza documentației de către Comisia Tehnico-Economică a autorității beneficiare — CNAIR în cazul de față. Această comisie verifică fezabilitatea soluțiilor propuse, adecvarea costurilor estimate și încadrarea în normele actuale. Durata acestei analize poate varia de la câteva săptămâni la câteva luni, în funcție de calitatea documentației prezentate.

Odată ce CTE dă un verdict favorabil, urmează aprobarea indicatorilor tehnico-economici — moment în care proiectul capătă, printr-o hotărâre de guvern, existența bugetară oficială. Acest act este indispensabil pentru a putea lansa apoi procedura de atribuire. Fără hotărâre de guvern, nu se poate deschide licitația; fără licitație, nu se poate alege constructorul; fără constructor, nu se pot începe lucrările. Fiecare verigă este obligatorie.

După ce toate aceste procese administrative sunt încheiate, abia atunci se poate anunța efectiv licitația pentru proiectarea și realizarea obiectivului. În acel moment, proiectul va fi expus competiției între firmele interesate, iar cele mai bune dintre ele își vor depune ofertele. Abia după finalizarea procedurii de atribuire, cu tot cu eventualele contestații, se ajunge la semnarea contractului — care este, în sfârșit, momentul în care dosarul iese din zona administrativă și intră în execuție.

O privire realistă asupra calendarului

În practică, fiecare dintre aceste etape poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni. Cele mai mari întârzieri apar atunci când documentația trebuie completată cu lămuriri suplimentare sau când se modifică anumite elemente ale proiectului. Este un proces în care fiecare semnătură se câștigă cu insistență, iar prioritățile politice joacă adesea un rol decisiv în cât de repede sau de lent avansează un dosar prin sistem.

Situația amintește de alte coridoare rutiere aflate în aceleași etape procedurale. Autostrada București–Brașov, de pildă, a trecut prin aceleași filtre, cu ani întregi de amânări între una și alta. Autostrada care leagă Craiova de Calafat a parcurs un drum administrativ similar, cu reluări repetate. În infrastructura rutieră românească, fiecare ieșire dintr-o fază administrativă este un câștig modest, dar absolut necesar pentru construcția finală.

Ce urmează concret

Cu avizul de mediu în dosar, coridorul are acum o șansă reală să ajungă pe masa CTE în lunile următoare. Dacă reușește și acel pas, iar hotărârea de guvern pentru aprobarea bugetului tehnico-economic este emisă la timp, procedura de atribuire ar putea fi anunțată fie în a doua jumătate a anului curent, fie la începutul celui următor. Calendar realist? Da. Garantat? Niciodată în această țară.

Pentru locuitorii din județele Giurgiu, Teleorman și din sudul Dâmboviței, orice veste despre avansul acestui coridor este importantă. Diferența dintre a sta blocat ore întregi pe DN6 și a parcurge același traseu pe o autostradă modernă nu este doar una de confort — este una de timp, de siguranță, de calitate a vieții. Drumul spre utilaje rămâne lung, dar cel puțin se vede că dosarul tocmai a mai făcut, vizibil, un pas înainte. În infrastructura noastră, asta se cheamă veste bună.