Ultima bucată montană de pe coridorul bănățean: mobilizare record pentru galeriile rămase

Coridorul A1, cu cei aproximativ 116 kilometri înregistrați oficial în stadiul de execuție, reprezintă o piesă majoră din rețeaua rutieră națională care leagă vestul țării de zona Transilvaniei centrale. La nivelul ansamblului rețelei autostradale, pachetul Lugoj–Deva este aproape integral funcțional — mai puțin un sector obstinat care refuză să se încheie, o bucată montană care a devenit, de-a lungul anilor, simbolul procedural al întregului coridor. Este vorba despre segmentul dintre Margina și Holdea, acolo unde se află cele două galerii rutiere situate între Lugoj și Deva.

Pe acest amplasament, mobilizarea tocmai a atins cote maxime. 800 de oameni și 200 de echipamente grele activează în schimburi intensive pentru a închide, o dată pentru totdeauna, ultimul gol din legătura rutieră dintre punctul de frontieră Nădlac și capitala regiunii sudice a Transilvaniei. Este una dintre cele mai mari concentrări de forță de muncă de pe un singur amplasament autostradal românesc la ora actuală — o realitate care, pentru cei care urmăresc dosarul de ani buni, este aproape surprinzătoare.

Prioritatea: cele două galerii

Preocuparea tehnică principală pe acest sector o reprezintă cele două galerii — cele care vor trece pe sub culmile Munților Poiana Ruscă. Operațiunea de excavare se realizează pas cu pas, folosind metode speciale pentru consolidarea imediată a bolții, urmate de aplicarea stratului de hidroizolație și, ulterior, de betonarea finală a portalurilor. Fiecare metru câștigat sub munte reprezintă rezultatul unui efort inginer semnificativ, într-un mediu unde condițiile geologice pot deveni imprevizibile de la o avansare la alta.

Compania constructoare comunică în mod constant că activitățile se înscriu în graficul agreat cu autoritatea beneficiară și că ținta declarată rămâne închiderea efectivă a sectorului până la sfârșitul anului 2026. Este un obiectiv ambițios, dar dacă ritmul actual se va menține neschimbat, șansele de a respecta calendarul par, pentru prima dată în mulți ani, realmente serioase.

O saga cu istoric lung

Pentru a înțelege exact miza pusă acum în joc, e util să amintim cât de îndelungată a fost povestea acestui sector. Pachetul a fost predat inițial, în deceniul trecut, unui antreprenor care, în anul 2013, a intrat în dificultăți financiare severe și a abandonat lucrarea în diverse stadii de execuție. Galeriile au rămas în diferite faze de pregătire, iar reluarea efectivă a avut loc abia după relicitarea obiectivului și după ani de proceduri administrative. Mobilizarea actuală de 800 de persoane pe un amplasament pe care, nu demult, nu se lucra aproape deloc, este — pentru oricine urmărește dosarul de un deceniu — o imagine aproape surprinzătoare.

Cei 13 kilometri ai sectorului includ, pe lângă cele două galerii (a căror lungime cumulată se apropie de 5 kilometri), viaducte importante și zone care cer consolidarea versanților montani. Este un cocktail de provocări inginerești care justifică densitatea impresionantă de personal și echipamente — altfel, pentru o distanță relativ scurtă, un astfel de efort ar putea părea exagerat. Dar aici, fiecare metru are costul său specific.

Alte obiective cu provocări similare

Situația amintește de ceea ce se întâmplă pe pachetul patru al A1 Curtea de Argeș–Tigveni, unde echipele lucrează la primul tunel rutier de autostradă din întreaga țară. Ambele proiecte demonstrează, în felul lor, că deși România a învățat târziu să construiască galerii rutiere la standarde europene moderne, atunci când există presiune financiară serioasă și resurse alocate corect, rezultatele pot apărea într-un ritm rezonabil. Modelul repetă tiparul văzut pe alte sectoare unde finanțarea europeană și presiunea termenelor au coincis cu o mobilizare masivă din partea antreprenorului.

Importanța strategică a finalizării

Închiderea efectivă a sectorului Margina–Holdea în anul curent ar însemna, practic, întregirea celei mai lungi linii continue de autostradă din vestul țării. De la Nădlac, pe granița cu Ungaria, până la Sibiu, toți kilometrii vor fi, pentru prima dată de la Revoluție încoace, un singur fir de asfalt fără întrerupere. Pentru un proiect care a fost promis, amânat, relicitat, replanificat și din nou amânat de atâtea ori, este un obiectiv care merită fiecare utilaj mobilizat în subsolurile montane ale Transilvaniei.

Rămâne de văzut dacă promisiunea ritmului actual va rezista până în luna decembrie. Pe hârtie, ținta este realizabilă. Pe teren, în zona localităților Margina și Holdea, se muncește intens. E cam tot ce ne putem dori. Iar dacă, pe final, reușim să trecem pe sub munte cu câteva săptămâni înainte de iarna viitoare, vom putea, în sfârșit, să spunem că bucata asta de legendă a infrastructurii românești a fost, în sfârșit, încheiată. După aproape 20 de ani.

Urmăriți cum avansează lucrările: Cel mai recent reportaj video despre Autostrada A1 a fost publicat pe 12 aprilie 2026 de Radu Ignat. Vizionați aici ultimele imagini de pe șantier